20 februarie 2010

Soluţii pentru viitor (3)

Care crezi că va fi cea mai dificilă problemă pentru omenire? Asta a fost întrebarea celui mai recent sondaj de pe blog şi la ea au răspuns 39 de vizitatori. Cei mai mulţi (15) cred că "epuizarea resurselor energetice" va fi marele obstacol al omenirii, dar foarte aproape (13) este şi părerea că "epuizarea materiilor prime" ne va da mari bătăi de cap. "Încetarea funcţionării soarelui" şi "terorismul/războaiele" au primit câte 10 voturi, apoi "încălzirea globală" cu 8 şi "moartea/îmbătrânirea" cu 7 opţiuni. "Plictiseala" a întrunit cel mai mic număr de voturi (6), unul dintre ele fiind al meu.

Ah, categoric mi-e aproape imposibil să argumentez de ce am votat pentru plicitiseală, fără să aleg şi altele (deşi a fost permis votul multiplu). E adevărat şi că ar mai fi fost alternative posibile pentru sondaj. De exemplu, suprapopularea a fost propusă de unul dintre participanţi, dar gadgetul pentru sondaje al blogului nu permite modificări după ce a început votul. Sau aş fi putut introduce "invazia extratereştrilor agresivi" ca o altă problemă majoră cu care am putea să ne confruntăm. Şi multe altele, sunt convins. În plus, întrebarea nu preciza un orizont de timp, lucru care ar fi simplificat, poate, discuţia.

Pe de altă parte, pentru fiecare dintre problemele enumerate în sondaj sunt, dacă nu planuri, măcar idei de abordare. Epuizarea resurselor energetice ar putea fi amânată sau complet soluţionată cu ajutorul fuziunii termonucleare sau al energiei solare. Exploatarea minieră a oceanelor, a asteroizilor sau a celorlalte planete şi exoplanete - sigur, într-un viitor îndepărtat - ar putea să anuleze chestiunea epuizării materiilor prime. Soarele va înceta să funcţioneze? Poate, dar peste 3-5 miliarde de ani, cel puţin aşa spune azi astrofizica. Oare în răstimpul ăsta nu vom fi capabili să ne mutăm în alte sisteme solare sau să construim un soare artificial, eventual mai stabil?

Chestiunea terorismului şi a războaielor ar putea fi rezolvată dacă o mare putere (SUA?, NATO?) va deveni atât de puternică sub aspect militar, încât nimeni să nu îndrăznească să deranjeze ordinea mondială. Sunt scenarii sumbre, în care Big Brother să aibă capacitatea de a şti ce intenţii are fiecare pământean, dar asta nu înseamnă că trebuie să le excludem în totalitate. Încălzirea globală e, poate, ameninţarea cea mai apropiată şi mai clară. Soluţiile teoretice sunt variate: de la geoinginerie şi energii regenerabile, până la ecrane solare amplasate în spaţiu. Moartea şi îmbătrânirea n-au fost considerate o provocare foarte mare de către respondenţi, dar asta nu explică motivul. Poate pentru că majoritatea sunt încă tineri şi nu percep problema ca fiind acută, ori poate pentru că tinereţea fără bătrâneţe nu mai pare să fie o utopie ca urmare a progreselor medicale.

Şi plictiseala? Ce-a căutat ea acolo, alături de problemele alea serioase care ne ameninţă? M-am tot gândit înainte de conceperea sondajului că nanotehnologia o să-şi dea mâna cu inteligenţa artificială, cu robotica şi cu biotehnologia şi ne vor scoate din toate impasurile celelalte, dar nu am reuşit să-mi imaginez cum o să ne salveze de plictiseală. Mai ales dacă oamenii vor trăi cu sutele de ani şi vor avea timp destul (prea mult) să trăiască toate senzaţiile imaginabile. M-am gândit apoi că tot tehnologiile alea vor reuşi să ne augmenteze simţurile şi mintea şi că vom avea cu ce ne umple timpul prea_lung al vieţii... Chiar şi aşa, e o problemă serioasă pe care o văd zi de zi la oamenii care se plictisesc de moarte cu telefonul mobil conectat la internet şi plin cu sute de melodii. Cu sute de filme descărcate pe computer. Ar vrea altceva, dincolo de filmele 3D, de jocurile controlate prin mişcarea mâinilor, de Youtube. Pe aia am văzut-o, pe aia o ştiu. Dă-mi ceva nou, ceva uluitor! Ce vrem? Ce vrei?

6 comentarii:

  1. Eu cred că vrem pur şi simplu să ne trăim viaţa, dar că începem să ne plictisim numai de promisiuni şi concepte. Încep să înţeleg teoria cu plictiseala, da' ca să fiu sincer, cred că toată lumea vrea ceva nou însă atunci când apare, există un val de frenezie, până lumea se obişnuiesţe cu el, apoi această plictiseală ne acaparează din nou.

    Deocamdată, vrem ceva ce nu există, dar în care credem cu tărie - ceva pentru care omul nu e conceput - o evadare din această lume "arhicunoscută"... De aceea poate, nu ne mai miră nimic. Presupun că oamenii de ştiinţă sunt singurii care mai au acel sentiment de împlinire, atunci când descoperă ceva. Logica umană presupune în general dovezi, prea puţine până acum.

    Dar poate că vom progresa. În fine, cea mai interesantă problemă care mi-o pun este următoarea: Să spunem că ne mutăm cu toţii pe Lună ( nu are relevanţă corpul ceresc ) şi presupunem că ne stabilim acolo - ori vom fi nevoiţi să devenim dependenţi de nişte aparate care să ne asigure supravieţuirea, ori vom avea nevoie să ne adaptăm, pentru a putea perpetua specia umană în continuare; cum va fi această schimbare de adaptare în faţa forţelor naturale pe care ni le rezervă Universul? Şi mă gândesc, vom mai rămâne aceeaşi oameni?

    RăspundețiȘtergere
  2. Adaptarea la noul mediu va fi inevitabilă pentru supravieţuire. Dacă ar fi să ne mutăm pe Lună, modalităţile de adaptare vor fi tehnice (scafandru spaţial sau cyborg cu adaptări la mediul selenar) sau cu ajutorul bioingineriei, prin noi organe adaptate la respectivul mediu. Cu alte cuvinte, Homo sapiens selenaris. O să fie ăsta lunaticul 2.0? :-)

    Aş spune că esenţa noastră va rămâne aceeaşi, chiar dacă anatomic vom fi diferiţi. Vom fi mânaţi de dorinţele cele mai puternice care ne animă şi astăzi, poate doar mai intense.

    RăspundețiȘtergere
  3. Globalizarea sa fie raspunsul ?

    Uitandu-ma pe acel sondaj .. inafara de "Încetarea funcţionării soarelui" care nu cred ca tine de activitatea oamenilor pe pamant ((cu toate ca-mi aduc aminte o teorie conform careia am putea sa-l readucem la viata printr-o explozie foarte puternica)).. restul e in mainile noastre.

    Avand in vedere ca acele persoane care ne conduc si care sunt la putere de secole/decenii inca mai poarta razboaie cu pusca pentru materiile prime din diverse colturi ale lumii nu m-ar mira sa se gaseasca vreun nebun (vezi Iranul) sa se apere cu orice cost... ("ba pe-a matii")

    Oamenii sunt niste animale la urma urmei .. se poate intampla din greseala ca undeva .. din prostie(orgoliu/nebunie) .. sau fundul unei secretare sa se aseze pe un buton rosu care face poc.

    Scenarii .. toate apocaliptice .. toate din cauza naturii umane care e slaba.

    RăspundețiȘtergere
  4. Adevărat, natura umană e slabă. Doar că... există o rază de speranţă dată de faptul că nu suntem lacomi/răi/proşti toţi în acelaşi timp. Şi suntem aproape 7 miliarde, cu temperamente şi dorinţe diferite.

    Vreau să spun că acţiunile negative ale unora pot fi contrabalansate prin alte acţiuni negative/pozitive, în altă parte. În exemplul cu secretara, inginerul care a proiectat circuitul de comandă legat la butonul roşu, a făcut o eroare de proiectare şi apăsarea butonului nu va genera explozia. :-)

    RăspundețiȘtergere
  5. "Doar că... există o rază de speranţă dată de faptul că nu suntem lacomi/răi/proşti toţi în acelaşi timp."

    Adevarat.. aici vin cu un exemplu de inteligenta.. 25% din populatia Indiei cu IQ-ul cel mai mare .. sunt mai multi ca americanii .. => ca e aproape ca in basme .. inteligenta invinge .. NOT.

    Aici eu vad o mare problema .. ca nu e deajuns sa fii destept. Depinde ce intelegem prin "destept".
    Sa fii un lider destept trebuie sa fii si viclean, sa stii sa manipulezi masele in directia buna (ma refer la un lider ideal) si multe altele.
    Un geniu in domeniul lui nu e destept ci e un "tatic" al domeniului respectiv.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cu siguranta plictiseala. Nu suntem stimulati destul si nici nu facem nimic pentru asta. Ne complacem in ceea ce suntem si ce facem si la sfarsit ajungem tot la plictiseala. Lipsa provocarilor zilnice e mai presus de toate celelate motive.

    RăspundețiȘtergere

Tu cum vezi problema asta?