În Germania a intrat în funcţiune un nou tip de termocentrală pe cărbuni. Avantajul principal constă în faptul că, deşi va folosi cărbune de calitate inferioară (lignit), nu va emite aproape deloc dioxid de carbon în atmosferă. Pentru aceasta, gazul rezultat din arderea cărbunilor va fi colectat şi depozitat în scoarţă, la 3.000 de metri adâncime.
Cu toate că e un progres important, avansul este insuficient. Ar fi frumos dacă am închide cercul poluării, nu stocând gazele în subteran (lucru destul de costisitor), ci folosindu-le la obţinerea de combustibili. Biologia sintetică urmăreşte realizarea de microorganisme capabile să obţină petrol din gazul carbonic. Mai multe companii efectuează cercetări şi anii următori ar putea să aducă pe piaţă primele reuşite.
Sau mai bine, renunţând complet la combustibilii fosili, fie ei şi reciclaţi. Candidatul cu cele mai bune perspective este, evident, electricitatea din sursă solară. Soarele ne oferă în mai puţin de o oră toată energia de care are nevoie omenirea într-un an. Desigur, energia electrică ar trebui ulterior să înlocuiască toate celelalte modalităţi de propulsie şi sisteme de încălzire.
Unele prognoze estimează că în cel mult 20 de ani energia obţinută la nivel mondial va fi 100% din surse regenerabile, cu predominarea celei solare. Argumentul: dublarea anuală a suprafeţei de panouri fotovoltaice instalate şi investiţiile foarte mari care se fac. Tu ce pronosticuri faci?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Mie unu mi se pare destul de suspecta treaba cu depozitatul de gaze in subteran. Nu vreau sa trec la scenarii Sci-Fi apocaliptice dar sa bagi gaz la 3000 de metri poate sa faci cate o punga sub placi tectonice si la cine stie cate mii de grade, mie nu tare imi surade.
RăspundețiȘtergereBineinteles ma gandesc la scenariu in care fenomenu ia proportii. Apoi sa stai si sa te gandesti de ce dintr-o data atatea cutremure si tot felu. din cate stiu eu nu tare detinem noi cunostinte destule pentru a putea prevedea un cutremur.
Concluzie: Mie mi se pare o idee interesanta, dar cu potential de dezastru destul de mare.
Eu unul nu m-aş speria aşa de tare de adâncime. La 3 km temperatura poate atinge cel mult câteva zeci de grade, dat fiind că gradientul termic în scoarţă e de 5-15 grade / km.
RăspundețiȘtergereIar ca să ajungi sub plăci, iarăşi nu poate fi vorba. Grosimea plăcilor tectonice continentale este de 70-100 km.
Riscul mai mare este ca gazele acumulate subteran să scape prin fisuri după o perioadă mai îndelungată şi să accelereze efectul de seră.
Si asa .. da si sa ajunga sa creasca presiunea intr-o punga di aia de gaz si sa sa erupa ca un vulcan..oricum ... mi se pare ca unele lucruri nu-s destul de bine controlate
RăspundețiȘtergere