Tinereţe fără bătrâneţe (2)

Hai să vedem cum stau azi lucrurile! În primul rând trebuie ştiut că speranţa medie de viaţă a progresat de la aproximativ 23-25 de ani în antichitate (Egipt, Roma) până la peste 75 de ani în ţările dezvoltate în prezent. Progresele medicale începute în secolul XIX (antibiotice, vaccinuri, chirurgie ş.a.), împreună cu apa potabilă de calitate şi cu răspândirea igienei moderne au condus la triplarea longevităţii medii. Şi asta în condiţiile unui stil de viaţă nu tocmai sănătos: alimentaţie cu prea multe grăsimi de origine animală şi prea mult zahăr, consum de tutun şi alcool, sedentarism şi stres. În zilele noastre, speranţa medie de viaţă creşte în ţările din vest cam cu 3 luni în fiecare an, iar această rată este în uşoară creştere la rândul ei. Teoretic, în jurul anului 2023 ar trebui să ajungem la o rată de creştere a speranţei de viaţă de 12 luni/an. Altfel spus: prelungirea nedefinită a speranţei de viaţă. Rămâne de văzut.

Speranţa de viaţă a unor specii de vieţuitoare a crescut ca urmare a unor experimente. Prin manipulare genetică şi dietă hipocalorică, viaţa unei specii de drojdii a fost multiplicată de 10 ori. O specie de viermi plaţi a ajuns să trăiască de 6 ori mai mult decât semenii prin terapie genică. Şoarecii şi maimuţele supuse unei diete hipocalorice (practic, înfometare) trăiesc cu cca. 20-30% în plus. Din păcate, astfel de experimente au şi neajunsuri: răbdatul de foame nu e un lucru tocmai plăcut.

Din toate aceste reuşite reiese o veste bună majoră, şi anume că durata vieţii e legată de mecanisme biologice pe care am început să le înţelegem. Evident, complexitate organismului uman (zeci de milliarde de celule, fiecare cu milioane de molecule care interacţionează) cere o cantitate enormă de cercetări pentru a descoperi toate detaliile mecanismelor care produc îmbătrânirea. Cu toate astea, începe să se facă lumină. Aubrey de Grey, despre care am mai scris, susţine că a identificat 7 procese majore care conduc la îmbătrânirea biologică. Are, spune el, şi strategii de combatere a acestor 7 procese, dar mai este nevoie de punerea la punct a tehnicilor prin care strategiile anti-îmbătrânire să devină realitate. Estimează că până prin anul 2015 ştiinţa va reuşi întinerirea unui şoarece. Noi avem în comun cca. 97% din genom în comun cu şoarecele, aşa că după acest pas, în cel mult 10 ani - iarăşi opinia lui de Grey - ar trebui să ne aşteptăm la primele reuşite aplicate la om. De Grey a mai făcut o predicţie îndrăzneaţă: că primul om care va trăi 1.000 de ani (sic!) este deja născut şi are, probabil, o vârstă de 60 de ani. Ce vrea el să spună cu asta? Că cineva care are azi 60 de ani, are şanse în timpul vieţii lui (estimată astăzi la 80-85 de ani) să apuce, în cei 20-25 de ani care-i rămân, terapiile radicale de prelungire a vieţii.

Sunt astea visuri şi nimic mai mult? Argumentul principal împotriva acestui optimism este că n-am văzut până acum aşa ceva în natură. Şi totuşi, există arbori care trăiesc secole şi chiar mii de ani. Se bănuieşte că unele specii de meduze ar fi, teoretic, nemuritoare, capabile să-şi regenereze periodic ţesuturile îmbătrânite. Argumentele pro:
- nivelul de cunoaştere biologică la care am ajuns: structura genomului, celulele stem etc.;
- sumele enorme investite în căutarea de tratamente pentru bolile senectuţii şi pentru amânarea îmbătrânirii;
- rata cu care a crescut longevitatea în ultimele două secole;
- zecile de tratamente împotriva îmbătrânirii aflate în curs de experimentare.

Despre aceste tratamente şi despre cele mai recente noutăţi voi scrie în episodul următor. Până atunci, te aştept cu opinii.