Se arată zorii nanofabricaţiei

Problema majoră cu care se confruntă fabricaţia la scară nanometrică este rata prea mare de erori. Aceste erori ţin de poziţionarea componentelor moleculare, iar la scara la care se desfăşoară procesele în nanodispozitive, o abatere de câţiva nanometri faţă de cea dorită este echivalentă cu dezastrul.

Toate produsele realizate în prezent la dimensiuni foarte reduse sunt fabricate prin metoda top-down. De exemplu, milioanele de tranzistori dintr-un procesor sunt obţinute prin depunerea de straturi de materiale conductoare pe un suport semiconductor (siliciu, de exemplu) şi apoi prin gravare, deci de sus în jos, de la mare la mic. Nanofabricaţia ar fi mai eficientă pentru că ar putea realiza componente mai mici şi mai complexe dacă s-ar reuşi construirea moleculă cu moleculă, deci bottom-up.

Nadrian Seeman, profesor de chimie la Universitatea New York, a realizat un dispozitiv capabil să manipuleze molecule individuale cu precizie ridicată. Ba chiar poate programa dispozitivul pentru a face diferite operaţiuni cu moleculele, aşa cum face un robot industrial într-o fabrică de automobile. Iar cireaşa de pe tort este că a descoperit şi o metodă prin care sunt eliminate moleculele asamblate eronat. Dispozitivul este alcătuit din molecule de ADN sintetic care acţionează ca un robot cu două braţe. Până acum, Seeman a produs structuri simple şi fără utilitate, dar pregăteşte nanodispozitive funcţionale.

Sigur că nanofabricaţia nu va decola de îndată, dar în următorii ani alte inovaţii se vor adăuga acestor concepte şi n-ar trebui să fim surprinşi de rezultatele acestui mod de a construi maşinării minuscule: sunt de aşteptat senzori invizibili cu ochiul liber, vehicule microscopice capabile să transporte medicamente în celulele bolnave, microprocesoare cât un vârf de ac dar mai puternice decât un server actual, nanobaterii, nanomotoare, nanoemiţătoare şi, în cele din urmă, nanoboţi.

Adică exact ceea ce trebuie pentru ca nanomedicina, fabricarea moleculară şi inteligenţa distribuită în tot ceea ce ne înconjoară să facă parte din viaţa noastră. Să nu ne lăsăm furaţi de entuziasm şi să spunem că aceleaşi progrese vor duce la modalităţi de monitorizare a fiecăruia dintre noi de care nici măcar nu vom fi conştienţi. Dacă astăzi ne deranjează ideea posibilităţii implantului de microprocesoare prin care am putea fi controlaţi, nu trebuie neglijat scenariul unor mijloace de urmărire pe care le-am putea înghiţi fără să ştim că o facem.