Vineri au fost serbaţi primii 20 de ani ai www. A nu se confunda cu internetul, aşa cum mai spun unii; internetul este reţeaua planetară care leagă milioane de computere, în vreme ce webul este serviciul care utilizează reţeaua internet pentru a furniza informaţii şi servicii digitale.
Dacă din punct de vedere tehnic webul s-a schimbat mult în aceste două decenii, de la pagini statice la actualele aplicaţii extrem de abundente în conţinut şi în tehnologii (Ajax, RSS, bloguri, video streaming, P2P, Google, Hyperwords ş.a.), nu ştiu dacă beneficiile aduse utilizatorilor sunt la un nivel comparabil. De exemplu, acum avem miliarde de pagini cu informaţii în diverse formate, dar nu există încă modalităţi de rezumare automată a acestora. E-mailul permite schimbul cvasinstantaneu de mesaje, dar peste 90% din ele sunt spam. Poţi calcula trasee şi afla prognoza meteo stând în faţa computerului, dar pentru planificarea concediului încă dai zeci de clicuri şi telefoane. Webul mobil este încă departe de promisiunile făcute de furnizori (în termeni de acoperire, viteză şi fiabilitate). Apoi: viruşi, troieni, phishing şi, mai ales riscurile pentru cei mici. Oare am uitat ceva din deficienţele webului? Ah, da: în 2-3 ani webul s-ar putea confrunta cu un blocaj generat de limitarea domeniilor disponibile, pentru că actuala versiune a IP (IPv4) nu permite decât 4 miliarde de adrese web.
În spiritul acestui blog, mult mai importantă este discuţia despre viitor, fiindcă trecutul nu mai poate fi schimbat. Cum vor fi următorii 20 de ani ai webului? Probabil că unele dintre probleme îşi vor găsi rezolvare, dar e la fel de probabil că vor apărea altele. Noi tehnologii îşi vor face apariţia; poate cea mai radicală va fi webul lucrurilor. Cum? Da, webul obiectelor. Dacă miniaturizarea dispozitivelor de conectare la internet va continua, o să fie posibilă introducerea lor în haine, ambalaje alimentare, cărţi, coli de hârtie şi bancnote, aparate electrocasnice, medicamente şi tot ce-ţi poţi imagina. Cei mai bucuroşi de asta vor fi cei din logistică, dar şi fiscul: e dificil să păcăleşti statul când fiecare lucruşor e urmărit pe tot parcursul de la fabrică până în locuinţa ta. Asta sună a Big Brother, ceea ce va întrista pe alţii.
Odată cu sporirea performanţelor microprocesoarelor şi a vitezei conexiunilor la internet, calculul în reţea - grid computing - va duce la naşterea unui soi de conştiinţă globală electronică. Pe jumătate digitală (computerele), pe jumătate umană (miliardele de utilizatori care aleg şi îşi dau cu părerea), poate fi supermintea globală. Oare va aduce mai multe lucruri bune decât rele?
Sunt în pregătire alte revoluţii care se speră că vor maturiza webul şi-l vor face disponibil pentru toţi cei aproape 7 miliarde de pământeni. Iată câteva mostre:
> asistentul digital care îţi va organiza toate activităţile, scutindu-te de clicuri şi de stat cu ochii în ecran;
> internetul interplanetar;
> integrarea în lentile de contact, deci un prim pas spre Robo sapiens.
Te provoc la un exerciţiu de imaginaţie: cum putem scăpa de actualele vulnerabilităţi şi ce servicii ar mai fi de dorit de la webul 3.0?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Tu cum vezi problema asta?