Dinozaurii au fost şterşi de pe faţa Pământului acum aproximativ 65 de milioane de ani ca urmare a impactului unui asteroid cu diametrul de cca. 15 km. Acum ipoteza a devenit teorie oficială, ca urmare a unui metastudiu efectuat de 41 de oameni de ştiinţă pe cercetări din ultimele două decenii. În ultima perioadă, mai mult de 12 ipoteze au fost concepute pentru a explica marea extincţie cretacică, printre care şi cea a unei serii îndelungate de erupţii vulcanice.
Când oamenii de ştiinţă descoperă o problemă, încep cercetările în laborator sau pe teren. Pe măsură ce datele se adună, în mintea cercetătorilor se nasc ipoteze care pot fi confirmate sau infirmate de alte date colectate. Nivelul de vârf al cercetării fundamentale îl reprezintă metastudiile care înseamnă analiza unui număr mare de studii, dar fără desfăşurarea de noi cercetări. De regulă, un metastudiu începe prin selectarea studiilor din trecut care au respectat exigenţele protocoalelor de cercetare şi continuă cu analiza detaliată a respectivelor cercetări. Astfel de metastudii de mare amploare sunt relativ rare din cauza volumului mare de muncă, dar rezultatele au un grad de fiabilitate mult mai ridicat decât orice studiu simplu.
Apoi, cum ajung rezultatele cercetărilor la urechile publicului? Pentru început, când un colectiv de oameni de ştiinţă a făcut o descoperire sau a lansat o ipoteză, ea se publică într-o revistă de specialitate din categoria aşa-numitelor reviste cu referenţi. Adică o revistă care certifică validitatea afirmaţiilor făcute de cei care publică. Urmează ca alţi cercetători din branşă să încerce apoi să replice experimentul în cauză şi să obţină rezultate care să confirme (sau nu) cercetarea iniţială. În fine, rezultatul poate ajunge după aceea în reviste de popularizare ştiinţifică, pe internet sau pe micul ecran. Deseori, diluat sau distorsionat.
De multe ori, la tv sau la radio sunt prezentate ştiri despre descoperirea unui medicament sau despre rolul benefic al nu-ştiu-cărui aliment. Din nefericire, departamentele de ştiri ale organizaţiilor mass-media nu excelează în cultura ştiinţifică şi prezintă informaţiile ca şi cum toate cercetările au aceeaşi valoare. Când auzi astfel de ştiri ar fi bine să te documentezi la sursă şi apoi să te întrebi dacă cercetarea e suficient de relevantă. Una e să se anunţe o descoperire pe baza unui studiu desfăşurat timp de doi ani pe un grup de 50 de subiecţi, cu totul altceva când e vorba de o cercetare care a durat decenii şi a fost efectuată urmărind evoluţia unui eşantion de câteva mii de persoane. Şi lucrurile nu se opresc aici.
Cât credit acorzi informaţiilor cu caracter ştiinţific pe care le auzi la tv sau pe care le citeşti în ziar? De unde te informezi? Cum iei decizii privitoare la schimbări în stilul de viaţă? În ultimă instanţă, cum procedezi ca să extragi adevărul din zgomotul informaţional care abundă?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Consider că mass-media este cea mai bună metodă de a te informa în timp util. Chiar dacă informaţiile pot fi eronate, nu poţi afla ceva repede despre un eveniment important fără să te uiţi la TV sau să accesezi Internetul.
RăspundețiȘtergereÎn general, tind să cred că am surse destul de sigure de unde îmi extrag chiar şi articolele pe care le scriu pe blogul meu. Schimbările în stilul meu de viaţă provin de la decizii determinate din lumea în care trăiesc şi pe care o "simt" şi nu neapărat din zvonuri.
În general, nu aplec urechea la orice informaţie şi obişnuiesc să cred că sunt şi unele persoane influente care vor doar să obţină profituri materiale.
Ca o concluzie, la câtă informaţie există pe Internet, oare cât la sută e adevărată?