Îmbătrânirea decodificată

Într-un post de la sfârşitul anului trecut îndrăzneam să pariez - doar în joacă - pe faptul că în 2010 o să avem parte de unele descoperiri surprinzătoare, în special în branşa bioingineriei. Nu ştiu dacă ştirea peste care am dat azi va câştiga locul I la finalul anului, dar e clar un candidat important.

De fapt, ce s-a întâmplat? A fost identificată calea moleculară completă care conduce la îmbătrânirea celulară. Iar această senescenţă la nivelul celulelor este cea care, cu timpul, produce îmbătrânirea organismului. Pe scurt, mecanismul descoperit de către cercetătorii de la Universitatea Newcastle constă într-o serie de reacţii moleculare în cascadă prin care ADN-ul alterat comandă mitocondriilor să producă radicali liberi în exces, iar asta duce la o alterare şi mai accentuată a ADN-ului nuclear până ce, în final, celula devine incapabilă de reproducere. Dacă acest mecanism nu ar exista, atunci mutaţiile acumulate la nivelul genelor ar da naştere unei celule canceroase.

Înţelegem acum că îmbătrânirea este compromisul preferat de organismele vii pentru a evita un final mai brutal şi mai dureros sub forma cancerului. Descoperirea deschide calea pentru căutarea de modalităţi terapeutice pentru controlul acestor procese chimice intracelulare care să ducă, în cele din urmă, la stoparea bolilor degenerative (diabet, Alzheimer ş.a.) sau chiar a proceselor de îmbătrânire. Dar e posibil ca aceste cercetări să ajute şi la rezolvarea problemei spinoase a cancerului.

E greu de spus cât va dura descoperirea unor medicamente / tratamente care să aibă efecte de genul ăsta, dar iarăşi spun că n-ar trebui să excludem complet scenariul unor descoperiri foarte rapide, de ce nu chiar în cursul acestui an. Pe ce mă bazez? Pe convergenţa miilor de studii şi experimente care sunt în curs. Că e vorba de testarea a noi molecule, de bioinformatică, de creşterea exponenţială a puterii de calcul ori de numărul tot mai mare de studenţi din China sau India, ştiinţa progreseaza pe zi ce trece tot mai grăbit şi nu avem cum să ne dăm seama de unde va veni o idee majoră.

Efecte? Deja am vorbit despre unele din ele în serialul Tinereţe fără bătrâneţe. Apropo de asta, zilele trecute guvernul a anunţat că vrea să împingă vârsta de pensionare la 65 de ani până în anul 2030, iar prognozele spun că până atunci speranţa medie de viaţă (SMV) a românilor ar ajunge undeva pe la 82-85 de ani. Păi ca să fie aşa, ar înseamna ca ştiinţa să se oprească la nivelul de azi, să nu se mai întâmple nimic semnificativ în aceşti douăzeci de ani care urmează.

Şi, mă rog, unde vor lucra toţi aceşti angajaţi? Ah, să înţeleg că roboţii vor rămâne tot în filmele SF şi nu vor ajunge niciodată în fabricile româneşti şi nici pe şantiere ori pe ogoare. Problema e cauzată de incapacitatea majorităţii oamenilor de a percepe evoluţiile exponenţiale. Când au făcut prognoza, au mers pe o extrapolare a creşterii recente a SMV: "în ultimii ani speranţa de viaţă a crescut cu 2-3 luni pe an, în concluzie tot aşa o să fie şi în următoarele decenii". Cred că se înşeală tare cei care fac prognoze în felul ăsta, dar pe undeva îi înţeleg. Dacă se uitau la curba SMV pe o perioadă de câteva mii de ani ar fi văzut ceva uluitor în ultimul secol şi ceva: o accelerare subită. Pariul meu e că vor fi surprinşi, cum va fi surprinsă şi societatea.