Google vrea să aducă telefoanele mobile în era căutării avansate: căutare pe baza imaginilor de produse sau a diverselor obiecte din mediu, ori pornind de la locul în care te afli.
Tot cei de la Google spun că anul viitor vom dispune de un translator electronic în timp real pentru telefoanele mobile care folosesc sistemul de operare Android. Conectarea la web a miliarde de senzori montaţi în automobile, şosele şi clădiri va conduce la o lume hiperconectată care ne va pune la degetul cel mic informaţii precise despre aproape orice, în aproape orice moment, oriunde am fi.
Convergenţa acestor tehnologii cu realitatea augmentată, cu WolframAlpha, cu generaţia a 4-a de telecomunicaţii mobile ori cu interfeţe integrate în haine ori ochelari / lentile de contact ar trebui să producă nişte efecte formidabile asupra capacităţilor umane.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Sunt de acord că aceste inovaţii tehnice reprezintă un mare succes al civilizaţiei umane drept pentru care ar trebui să avem o oarecare satisfacţie pentru acest progres. Dar oare nu forţăm naturaleţea lucrurilor prin înlocuirea acestora cu "artificialul", iar prin aceasta să încălcăm nişte "legi" ale normalului? Căci Terra susţine cu fermitate conceptul de viaţă naturală, iar tehnologia, conceptul de viaţă artificială.
RăspundețiȘtergereBun, şi atunci unde stabilim limita între natural şi artificial? Căci din clipa în care strămoşii noştri au conceput primele unelte am intrat în era artificialului.
RăspundețiȘtergereE posibil oare ca civilizaţia să se oprească din cursa asta nebună către tehnologie care să ne crească eficienţa, confortul şi siguranţa? Unde vom ajunge? Poate la a trăi - unii dintre noi, măcar - într-o lume virtuală. În orice caz, nu văd prea mulţi oameni care să renunţe complet la creaţiile artificiale. Ne face plăcere să urcăm pe un munte neafectat de poluare, dar să fim îmbrăcaţi cu haine din fibre artificiale care să ne izoleze excelent, să avem la noi camera foto cu n-şpe megapixeli, iar la final să ştim că ne putem sui în maşină şi ne întoarcem acasă, unde ne aşteaptă un duş fierbinte, o masă bogată şi toate celelalte. :-)
Nu cumva secretul este găsire echilibrului între frumuseţea naturii şi beneficiile artificialului, astfel încât cel din urmă să nu dăuneze celei dintâi?
Corect... Asta e ceea ce vroiam sa spun... Ca nu cumva toate aceste beneficii pe care le avem să nu dăuneze pe o altă parte. Am impresia că dacă nu vom găsi echilibrul perfect, tot ceea ce am realizat se va dărâma într-o clipită. Natura s-ar putea să nu mai accepte surplusul de "ajutor" pe care noi îl considerăm ca fiind metoda perfectă a confortului şi siguranţei, care e de altfel plăcut şi n-ar trebui neglijat. Inconştienţa va duce indubitabil la dezastre, iar ceea ce vreau să spun e că totul trebuie făcut şi folosit raţional.
RăspundețiȘtergereCred că mai degrabă avem - şi vom avea în continuare - un echilibru dinamic, asemănător mersului pe bicicletă. De fiecare dată când ceva sau cineva deranjează (prin poluare, defrişare etc.) aranjamentul corect, altceva / altcineva va interveni cu o corecţie.
RăspundețiȘtergereDacă la un moment dat omenirea nu va reuşi reechilibrarea după o serie de acţiuni nesăbuite, atunci vom avea o mare problemă. Încălzirea globală poate fi o astfel de mare încercare pentru civilizaţie.
Sunt de acord... Încălzirea globală e un fenomen contemporan care ar trebui supus unor întrebări. Până la urmă, s-ar putea să realizăm importanţa acestor lucruri şi să găsim soluţii care să ne avantajeze tot pe noi şi ceea ce dorim noi să se întâmple. Dacă ar fi totuşi să nu reuşim această reechilibrare, indubitabil se va ivi o nouă problemă - cea a responsabilităţii. Oare suntem capabili să suprimăm efectele care ar apărea în urma acestor acţiuni nesăbuite? Şi oare suntem pregătiţi să le facem faţă?
RăspundețiȘtergereDivaghez puţin de la subiect şi vă rog să accesaţi acest link: www.tuvie.com . Iniţial, căutam plictisit ceva despre "viitor", ceva care să ma surprindă, ceva care să-mi dea de gândit. Şi iată, că fără curiozitate, am accesat acest link. M-am arătat uimit să văd nişte automobile ale viitorului apropiat, poate chiar ale anului 2020. Toate acele tehnologii mi-au creat o oarecare stare palpitaţie şi în curând am descoperit că site-ul era făcut ca o schiţă a viitorului, de altfel foarte intersantă. NU vreau să fac reclamă aici ci doar să ofer informaţie celor pasionaţi de subiecte tehnologice. Dacă va fi vreo problemă sunt de acord să-mi ştergeţi comentariul.
Dar iată că vreau să revin asupra viitorului. Am făcut această precizare pentru a sugera chiar un articol in legătură cu echilibrul "Natură versus Tehnologie", într-o balanţă a avantajelor, dezavantajelor şi a inutilităţii unora dintre ele. Recunosc însă că tehnologia îşi lasă o amprentă uriaşă asupra civilizaţiei umane. Este şi normal pentru că, în clipa de faţă, folosesc tehnologie pentru a scrie acest comentariu. E mult mai comod nu-i aşa? Nu ar mai trebui să stau cu pixul în mână având dureri de la textul scris. De asemenea, suntem dependenţi de tehnologie raportat cu nevoile pe care le considerăm astăzi indispensabile vieţii. Şi natura ne este indispensabilă, nu-i aşa? Până la urmă, tot ea este cea care ne-a dat această "casă mare" în care cu toţii convieţuim. Am scris despre asta şi în revista clasei mele punând accentul pe posibilitatea "emigrării" pe o altă planetă, lucru care ar putea fi possibil. Aici, cred că intrăm într-un subiect care e destul de departe pentru a fi comentat.
Ca o concluzie, echilibrul perfect dintre natură şi tehnologie este însăşi omul. Sunt perfect de acord cu principiul antropocentrismului, dar înţeles într-o altă manieră. Aceea că noi suntem mijlocul a ceea ce deţinem şi a ceea la ce noi putem ajunge. Chiar dacă nu întotdeauna e aşa, reuşim aproape mereu să ajungem cât mai aproape de ceea ce ne dorim însă cel mai probabil nu vom spune niciodată: "Am făcut tot ce se putea face". De aceea, efectele acţiunilor pe care le facem ne privesc direct şi sunt direct proporţionale cu puterea noastră de gândire şi înţelegere. Natura ne-a creat pe noi, însă se pare că şi noi o construim, nu-i aşa?
Sper să nu-l plictisesc pe domnul profesor sau pe cititori cu ideile mele asupra viitorului. Sper că ce am avut de spus va avea totuşi un oarecare efect. :-)
RăspundețiȘtergereBlogul este deschis pentru tot felul de opinii şi n-am de gând să intervin în vreun fel asupra comentariilor, atât timp cât sunt legate de tematica blogului şi nu insultă pe nimeni. Aş fi putut să setez blogul ca înainte de publicarea comentariilor să le filtrez/moderez. N-am făcut-o, pentru că am încredere în cititorii mei. ;-)
RăspundețiȘtergereNici linkul propus de tine nu mi se pare a face reclamă. Cât despre plictisirea mea sau a cititorilor... fiecare o să decidă singur. Nu ăsta ar trebui să fie criteriul primordial pentru cine comentează. Nimeni nu deţine nici adevărul absolut şi nici instrumentul suprem de măsurare a calităţii comentariilor. Aşa că, scrie liniştit în continuare ce simţi tu că trebuie.
Mi se pare o idee grozava! Ca multe alte lucruri concepute de Google...
RăspundețiȘtergere