În doar câteva zile, mai multe ştiri abordează progrese recente obţinute în terapia cancerului cu ajutorul unor capsule nanoscopice. Trei colective distincte, unul de la Universitatea Duke, unul de la Universitatea Washington din St. Louis şi un al treilea format dintr-o echipă mixtă MIT-Harvard au făcut paşi importanţi în direcţia amintită.
Fiindcă am mai abordat subiectul în mai multe ocazii, n-ar trebui să fie o noutate absolută pentru tine. În fond, principiul a fost imaginat de multă vreme: iei un medicament împotriva cancerului, îl introduci într-o capsulă cu dimensiuni foarte mici pe care o dirijezi cumva către tumoare, iar acolo faci în aşa fel încât capsula să elibereze substanţa care va distruge celulele canceroase, fără să le afecteze pe cele sănătoase din apropiere. Simplu la nivel teoretic, extrem de dificil de realizat în practică.
Acum progresele sunt interesante fiindcă primele experimente au dat rezultate spectaculoase (pe şoareci sau pe culturi de laborator), aşa că urmează experimentele clinice pe om. Nu sunt decât semnele fireşti - şi inevitabile - ale zorilor medicinei 2.0. Şi trebuie să mă repet: progresul exponenţial chiar se banalizează. Până şi frecvenţa posturilor de pe acest blog cunoaşte o astfel de evoluţie: ştirile despre progresul exponenţial cresc în mod... exponenţial.
Chiar şi aşa, ne vine greu să percepem astfel de ritmuri evolutive, fiindcă până foarte recent omul a trăit într-o lume care a progresat liniar - şi foarte lent - sub aspect tehnic. Aşa că modul nostru de a gândi este calibrat pe aceste configuraţii liniare, iar evoluţiile exponenţiale ne ridică probleme de acceptare. Probabil că voi continua să scriu despre avansul exponenţial al tehnologiei, deci vom fi la curent cu fenomenul, dar aproape sigur asta nu ne va ajuta să nu fim surprinşi de ceea ce va veni. "Cablajul" nostru cerebral va fi copleşit de viteza inovaţiilor.
Poţi înţelege mai bine cum stau lucrurile la dimensiuni de ordinul nanometrilor din acest articol.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
1. Cu siguranţă nu regret faptul ca am ales prima variantă în sondajul "Cum crezi că va evolua tehnologia până în 2020?". Iar valoarea de adevar a optiunii incepe sa se fundamenteze tot mai clar.
RăspundețiȘtergere2. Dacă nanotehnologia va ajunge suficienta pentru cancer sau leucemie sau alte boli similare, dupa cum se preconizează în următorii 5 ani (iar aceste lucruri sunt de mult cunoscute la nivelul factorilor de decizie politici - evident, de vreme ce institutele au bugete aprobate de mult timp), in maxim 15 ani vom avea medicamente pentru toate bolile cunoscute, virusi sau bacterii, genetice sau dobandite.
3. Imbatranirea este considerata o boala genetica iar genele, hormonii si celulele cu rol important in acest proces vor putea fi controlate. Putem asista la o prelungire a perioadei de viata semnificativa pentru inceput, fara a se ajunge la nemurire intr-o prima faza.
4. Este bine ca progresul tehnologic este treptat si pe durata mai multor ani pentru ca mentalul colectiv trebuie sa aibe timp sa se adapteze.
5. Sfaritul lumii din 2012 ar putea insemna, de fapt, cu mai mult sau mai putin noroc, sfarsitul tuturor problemelor de sanatate ale omenirii.
6. Tehnologia va evolua indiferent de vointa oamenilor sau de puterea lor de a accepta realitatea. Ceea ce inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, procesul evolutiv natural va deveni depasit si omenirea va evolua exclusiv artificial, intr-un ritm exponential accelerat.
7. Societatea planetara se va transforma dincolo de orice inchpuiri in urmatorii 50 de ani, inclusiv politica privind sporul natural de populatie si explorarea spatiului. Sa ne gandim doar ca anumiti nanoroboti ne modifica plamanii si pielea astfel incat sa ne alimentam organismul cu energie direct de la stele, ochii si rezistenta la frig... oh! schimbarile pot fi incredibile si de neimaginat! Suntem ca un ou care poate sa se transforme in orice, iar, in final, chiar va fi orice isi va dori!
Mă gândesc, totuşi, că până în 2012 mai sunt doar trei ani. E prea puţin, după părerea mea, ca aceste cercetări să devină aplicaţii eficiente la preţuri accesibile. Aşa că sfârşitul problemelor de sănătate atât de curând... poate că e prea optimist. E adevărat că tocmai asta-i frumuseţea evoluţiilor exponenţiale: pot produce surprize majore.
RăspundețiȘtergere