Lumea roboţilor (2)

Roboţii sunt de multe feluri, de la cei mai simpli roboţi industriali care mută componente sau produse finite de pe o bandă pe alta, până la prototipurile de roboţi umanoizi capabili să cânte la vioară sau să ducă o tavă cu ceşti pline cu băutură, evitând obstacolele şi urcând trepte.

Cu toate că fascinaţia noastră este mult mai mare la vederea acestora din urmă, probabil că în viitor cel mai mare impact social îl vor avea roboţii care vor suda, manipula sau asambla produse în fabrici şi cei care vor lucra pe şantiere ori în fermele viitorului. Şi pe care, deseori nici nu-i prea considerăm roboţi.

Dar ce e un robot? O maşină automată, programabilă, s-ar putea spune. Un ansamblu de senzori şi motoare (sau actuatoare) comandate de computere şi care execută diverse sarcini cu un anume nivel de autonomie, poate fi o altă definiţie. Astăzi senzorii au atins performanţe atât de bune (includ aici şi camerele video 3D), încât procesoarele fac faţă cu greu la avalanşa de date primite. În acest deficit de putere de calcul stă şi răspunsul la întrebarea de ce nu avem încă roboţii despre care vorbeşte literatura SF?

Dar lucrurile s-au schimbat, fiindcă microprocesoarele au trecut de la câteva zeci de mii de tranzistori la milioane şi, relativ recent au depăşit chiar pragul de un miliard. Intel afirmă că undeva la orizontul anului 2020 capacitatea de calcul va creşte de cca. 1.000 de ori. Or la astfel de valori, "mintea" roboţilor va avea cu totul alte valenţe. Provocările insurmontabile de astăzi (echilibru, identificarea corpurilor, recunoaşterea limbajului natural ş.a.) îşi vor găsi soluţii.

Dar nici măcar nu ştiu dacă e nevoie de astfel de progrese tehnologice, fiindcă ceea ce avem deja în materie de robotică industrială deschide posibilităţi enorme. Urmăreşte doar aceste două filmuleţe şi gândeşte-te la impactul imediat:
> Şi roboţii se joacă uneori
> Dexteritatea roboţilor: uau!

Ce vedem acolo nu are nevoie să mergă pe două picioare. Nişte roţi sau şenile sunt suficiente. Nici cu oamenii nu e nevoie să poată vorbi în limbaj natural. Dar efectul combinat al acestor extraordinare capacitaţi de manipulare va mări productivitatea şi calitatea în industrie la un nivel nebănuit. Evoluţiile la care ne putem aştepta în următorii 5-10 ani conduc spre fabrica cu extrem de puţini angajaţi (supervizori), apoi chiar la fabrica cu zero angajaţi. Se pregătesc roboţi capabili să construiască integral o clădire, sau maşini agricole care să nu necesite prezenţa omului, decât poate în faţa unui computer aflat într-un birou. Despre primele apariţii ale roboţilor în sălile de operaţii am vorbit deja. Sunt încă priviţi ca nişte chestii mai degrabă la modă, dar de ce am crede că lucrurile se vor opri aici?

Va duce asta la şomaj cronic? La o mişcare neoludită care va ataca firmele producătoare de roboţi sau pe angajatorii care renunţă la angajaţii umani? Ori poate la schimbarea paradigmei sociale privitoare la muncă? Vom regreta ziua în care am pus roboţii la muncă în locul nostru, sau va veni ziua eliberării omului din muncile periculoase şi nesatisfăcătoare la care suntem obligaţi?