Primul cyborg a apărut oficial în anul 1998, când Kevin Warwick şi-a implantat în braţ un dispozitiv cu ajutorul căruia putea controla accesul în laboratorul său.
Tehnologia nu stă pe loc şi astăzi ne aduce... dar mai bine vezi filmuleţul.
Sunt în pregătire sisteme sub formă de lentile de contact care vor avea incorporate ecrane ce pot fi conectate la un computer, proteze pentru picioare, procesoare care preiau semnalele electrice ale creierului şi le traduc în comenzi pentru orice fel de maşinărie: computer, telemanipulator, automobil etc.
Toate astea constituie o nouă tendinţă, aş zice inevitabilă. Dacă-i bine sau nu, aş vrea să-ţi spui şi tu părerea. Unii spun că este singura noastră şansă de a supravieţui într-o lume dominată de roboţi: să devenim noi înşine roboţi sau măcar hibrizi robo-umani. Mărturisesc că e o perspectivă care nu mă face să mă simt confortabil, dar cred că atitudinea noastră faţă de povestea asta va depinde de detalii şi de viteza cu care se va face trecerea la cyborgi.
Pe de altă parte, aproape pe nesimţite, aparatele de tot felul devin tot mai intim conectate la corpurile noastre: căşti în urechi, ochii "lipiţi" de ecrane de tot felul, degete care "dansează" cu tastaturi şi ecrane senzitive, implanturi cohleare, proteze, vase de sânge ori cartilaje sintetice... E un drum fără întoarcere, dar este vital - pentru esenţa umană - să avem grijă la traseu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Intersant... Păi sincer, nu cred că aş fi foarte deschis la această soluţie dar cred că cineva care nu are o mână sau un picior nu e de aceeaşi părere... Doar pentru viziunea pentru viitor, prefer să rămânem încă oameni.
RăspundețiȘtergere