96 de luni până la sfârşitul Lumii...

... a calculat prinţul Charles că ne-au mai rămas. Adică 8 ani. Ideea de bază este că societatea de consum în care trăim consumă resursele naturale într-un ritm extrem şi natura, cea mai mare bancă dintre toate, va da faliment.

Nu ştiu cum a ajuns la calculul ăsta atât de precis, dar admit că semnalul de alarmă e întemeiat. Nici nu ştiu cum va arăta lumea din anul 2018, dar e clar că trebuie să facem mai mult decât în prezent dacă vrem o viaţă suportabilă pentru toată omenirea. Şi nu sunt sigur că degradarea îi va afecta la fel de mult pe cei bogaţi şi pe cei săraci, dar înclin să cred că timpul pe care-l avem la dispoziţie e destul de scurt.

Marea problemă s-ar putea să fie că nu ştim ce cale să alegem, fiindcă tehnologia deschide foarte multe posibilităţi, iar oamenii de ştiinţă încă nu se pot pune de acord asupra direcţiei de urmat. De pildă, creşterea speranţei de viaţă va fi un lucru bun sau ar fi de dorit să ne opunem cercetărilor medicale? Este încălzirea globală un fenomen pe de-a întregul dăunător? Vom putea plafona creşterea populaţiei planetei? Cum îi vom convinge pe cei 2 miliarde de săraci din India şi Africa să nu-şi cumpere automobile şi să nu călătorească prin lume atunci când, peste câteva decenii vor avea bani cu care să-şi permită lucrurile astea? Cine va avea curajul să le spună oamenilor din lumea dezvoltată că nu mai au voie să-şi schimbe maşinile la fiecare 5-10 ani? Cum vom reacţiona dacă ni se va impune o supraveghere extremă pentru a preveni atentatele la adresa naturii?

Foarte probabil că în curând vom fi puşi în faţa unor decizii politice dramatice, dacă descoperirile ştiinţifice nu vor reuşi să aducă soluţii radicale la aceste probleme. Soluţiile ar putea să apară în special din zona NRB (nanotehnologie, robotică, biotehnologie). Nu-mi fac nici o iluzie că în 8 ani vom avea aceste soluţii, dar am un mare semn de întrebare asupra limitei de timp calculate de către prinţ. Rezervele mele sunt date de complexitatea colosală a factorilor care constituie ecosistemul planetar şi nu cred că dispunem de un model suficient de precis ca să obţinem rezultate măsurate în luni sau ani. Dacă ar fi fost estimată o limită în decenii, poate suna mai rezonabil. Care este punctul tău de vedere?

Citeşte câteva postări mai vechi care abordează problemele cauzate de consumul excesiv:

Tehnologia şi fericirea
Avem nevoie de o lume nouă