Azi am fost impresionat de...

... noua tehnologie pentru construirea de baze spaţiale. Folosind o imprimantă 3D, se construiesc adăposturi din praful şi rocile de la faţa locului. Pereţii adăpostului conferă protecţie la radiaţii şi micrometeoriţi, astfel că dedesubt se poate amplasa o structură gonflabilă în care vor locui şi munci coloniştii. Marele avantaj al metodei este costul redus, nefiind nevoie să ducem sute de tone de materiale de pe Terra.

Fantezie? Nici vorbă. ESA şi o companie de arhitectură lucrează la prototipuri. De exemplu, imprimanta poate produce 2 metri de zid într-o oră, în condiţii climatice extreme. Aş zice că momentul primei baze permanente pe Lună nu e mai departe de 10 ani. Apoi, în paşi acceleraţi, ar urma extinderea colonizării selenare. Un prim scop ar fi acela de colonie minieră care să pregătească industrializarea satelitului nostru. Nu este imposibil un scenariu în care majoritatea bunurilor să fie produse în fabrici 100% automate, amplasate pe Lună. Iar materia primă să provină fie de acolo, fie de pe asteroizii tractaţi pe orbite circumselenare. Transportul produselor finite la consumatorii de pe Terra ar fi floare la ureche.