Peste douăzeci de ani: eclipsele de soare

Eclipsa din 4 ianuarie 2011 a acoperit cam trei sferturi din discul solar, iar din Piatra-Neamţ s-a văzut excelent datorită nebulozităţii zero. Am procedat aşa cum se cuvine, adică n-am privit soarele decât printr-o sticlă pentru sudură. În caz contrar, retina ar fi fost afectată iremediabil. Iată şi o fotografie a soarelui eclipsat de Lună; imaginea a fost obţinută prin reflexie după ce a trecut printr-o diafragmă practicată într-o foaie de hârtie.

Probabil că în două decenii, ochelarii de soare / lentilele de contact (sau neo_ochii) vor fi suficient de inteligente încât să se opacifieze automat exact atât cât e nevoie pentru a feri ochii de prea-puternicele raze solare. Şi vom putea face fotografii 3D cu superochelarii ăia, lucru la care nanotehnologia va avea un cuvânt greu de spus. Dar dacă cerul va fi acoperit de nori, ce soluţii ne va oferi tehnologia? Poate vreun sistem de îndepărtare a norilor în zona observatoarelor astronomice? Mă întreb dacă zborurile extraatmosferice vor ajunge suficient de ieftine încât să permită aproape oricui doreşte priveliştea unei eclipse în cele mai bune condiţii. Sau cel puţin, preţurile telescoapelor portabile să scadă foarte mult.