Cercetătorul olandez Frans Kampers (director, BioNT la Universitatea Wageningen) a afirmat că promisiunile nanotehnologiei ar putea permite o mai bună selecţie a ingredientelor pentru asimilarea mai uşoară a substanţelor hrănitoare în corpul uman, lăsând componentele mai puţin dorite să "treacă" mai departe.
"Oamenii de ştiinţă europeni folosesc deja nanotehnologia pentru a crea structuri în moleculele de alimente care permit trimiterea anumitor substanţe direct către anumite locuri din corpul uman" a mai adăugat Kampers.
Având deja aplicaţii multiple în domeniul ştiinţific, nanotehnologia porneşte în căutarea unor noi teritorii. Cercetătorii se folosesc de avantajele oferite de noile tehnici pentru a asigura populaţiei o hrană mai gustoasă şi sănătoasă.
Sarea obişnuită utilizată pentru cipsurile din cartofi ar putea fi înlocuită cu nano_sare. Aceasta va avea un conţinut mai scăzut de sodiu - dăunător pentru inimă - şi ar realiza un contact cu papilele gustative pe o suprafaţă mai mare. Acelaşi gust cu mai puţină sare. Dar ce ziceţi de nano_maioneză? O parte din ulei va fi înlocuită cu picături de apă. Rezultatul? Acelaşi gust, mai puţine grăsimi.
Să nu uităm de microclusters - structurile speciale de siliciu încărcate negativ care îşi menţin proprietăţile speciale chiar şi atunci când sunt fierte sau distilate. Aceste structuri ar putea îmbunătăţi calitatea apei (atrag şi colectează reziduuri, trec prin peretele celulei la ieşire, curăţând astfel celula când pleacă).
Nanotehnologia ar putea fi folosită pentru a îmbogăţi anumite categorii de alimente cu mici capsule de vitamine, minerale sau alte suplimente nutritive. Exemplu: pâinea ar putea fi îmbogăţită cu ulei de peşte (bogat în acizi graşi omega 3), fără să aibă însă şi miros. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că nanohrana va oferi oamenilor ceea ce îşi doresc, adică mai multă aromă, puţine grăsimi şi multe vitamine şi minerale. Mai intervine o problemă, şi anume, cea legată de legislaţie. Mai exact, Parlamentul European consideră că ingredientele conţinute sub formă de nanomateriale şi produsele alimentare obţinute din procese nanotehnologice trebuie să facă obiectul reglementărilor privind noile alimente, pentru a se vedea dacă prezintă riscuri.
Liliana Iacob
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Mâncarea din ziua de azi cauzează o mulţime de probleme tuturor. Şi aici, mă refer desigur la acele E-uri care se găsesc în majoritatea alimentelor pe care le procurăm de la super-market-uri sau alte centre comerciale. Aceste substanţe sunt folosite spre a mări durata de valabilitate a alimentelor.
RăspundețiȘtergereAviditatea de care dau dovadă cei mai mulţi comercianţi ne privează în mare măsură de sănătate, căci iată, obezitatea este cauzată în mare parte de alimentaţia nesănătoasă, în special cea procurată de la fast-food-uri.
Nano-alimentaţia va fi o sursă bună, în viitor, de acaparare a problemelor de cantitate alimentară, eliminând ingredientele în exces, înlocuindu-le cu surse oarecum compacte, care să acopere surplusul de ingrediente, spre satisfacerea aceluiaşi gust.
Însă, se va reuşi oare şi "compactizarea" sau reducerea acestor surse negative de conservanţi?
Dacă vom avea parte şi de cuceririle din nano_medicină, lucrurile sigur nu vor sta prea rău. Ar trebui să ne obişnuim încă de pe acum cu o selecţie atentă a alimentelor "dotate" cu E-uri, cu un gust nu prea bun al alimentelor, dar care să fie sănătoase. Dar oare nu am putea să ne fabricăm noi, acasă, propriile alimente în funcţie de nevoile propriului organism? De fapt unii o şi practicăm gătind fără să prăjim, mâncând fără grăsimi, citind cu atenţie etichetele produselor, recomandând şi altora cum să trăiască cât mai sănătos.
RăspundețiȘtergere