O nouă formulă matematică descoperită la Universitatea Princeton permite simularea digitală de 100.000 de ori mai rapidă a interacţiunilor la nivel cuantic în materiale cu structură complexă. Formula utilizată până în prezent - veche de 80 de ani - era greoaie şi permitea simularea doar pentru grupuri de câteva zeci sau sute de atomi. Acum e posibilă modelarea numerică pentru asocieri de până la 1 milion de atomi, lucru important pentru a include impurităţile atomice care se găsesc, de regulă, în multe dintre materialele utilizate în electronică, chimie sau medicină. În felul ăsta, un supercomputer poate calcula şi prezice modul în care se va comporta o combinaţie de atomi înainte de a avea materialul respectiv şi fără să pierdem timp preţios cu mii de experimente.
Dar şi capacitatea de calcul creşte nestăvilit, urmând ca în 10 ani să se amplifice de cca. 1.000 de ori, fie cu ajutorul tranzistorilor pe bază de grafen, fie datorită altor tehnologii care azi sunt în stadiu experimental. Convergenţa cu ecuaţia amintită mai sus va duce la un val de noi descoperiri în domeniul materialelor nanocompozite. Cum ar fi să avem materiale autoreparabile, superuşoare şi superrezistente, dar capabile totodată să înglobeze nanosenzori extrem de sensibili, să producă electricitate din lumină sau vibraţii, să-şi modifice textura şi culoarea în milisecunde în funcţie de dorinţa utilizatorului şi care să coste cât costă hârtia astăzi? Doar imaginaţia ar fi limita pentru utilizarea lor. Unde le-ai pune la treabă? Cât de departe mai sunt nanoroboţii şi inteligenţa artificială?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Din ce stiu sunt deja materiale cu memoria formei si nanoroboti .. numai ca nu's chiar la indemana oricui .. si nici ieftine.
RăspundețiȘtergereAlea cu memorie sunt nişte aliaje ieftine. Au la bază nichelul şi aluminiul sau alte combinaţii. Nanoboţi în sensul riguros al definiţiei - nanomaşini (sub 100 nm) care se pot deplasa autonom şi dotate cu unitate de comandă şi cel puţin un efector - încă nu există. Cel puţin nu sunt la cunoştinţa publicului larg. Dacă DARPA sau alte organizaţii militare îi produc şi-i folosesc pentru dominaţia planetară, asta-i altă discuţie.
RăspundețiȘtergerePăi e lesne de înţeles că aceste tehnologii vor fi folosite ca mână de lucru sau asistenţi ai rasei umane. În ceea ce priveşte progresul tehnologic avansat, el nu e departe de a impresiona umanitatea prin accelerarea proceselor ştiinţifice de orice gen.
RăspundețiȘtergereCred şi sper că voi prinde o zi în care să pot scrie un comentariu pe acest blog doar gândindu-mă la acest lucru. :-))... Dar asta rămâne de văzut.
Se pune aici următoarea problemă. Care va fi modul în care lumea va fi privită atunci când ni se vor mai alătura câteva miliarde de roboţi lumii noastre? Oare "emigrarea" pe altă planetă e o soluţie?