Este prima ţară din lume ca populaţie, urcă puternic în topul puterilor economice şi militare, iar de curând a ajuns numărul doi - devansată de SUA - în privinţa cercetării ştiinţifice. Înainte de 2020 ar trebui să ajungă liderul planetei la capitolul ăsta.
Alături de numărul tot mai mare de oameni de ştiinţă din India, am identificat cercetarea din China ca fiind unul din factorii care conduc la accelerarea progresului tehnic. Capacitatea de calcul din supercomputere este un alt element critic în cercetarea de vârf, iar aici China e ceva mai în urmă, cu doar 21 de maşini din top 500, fiind depăşită de SUA, Germania, Marea Britanie şi Franţa, dar având o putere de calcul superioară Japoniei. Am convingerea că nu vor trece prea mulţi ani până la recuperarea acestui decalaj.
Hai să vedem ce consecinţe ar putea decurge: proeminenţă tot mai mare pe piaţa produselor care conţin tehnologii avansate (electronice, automobile, aeronave), a serviciilor medicale (tratamente cu celule stem etc.), un cuvânt tot mai greu de spus în comerţul şi politica planetară... adică drumul către ceea ce era de aşteptat şi inevitabil: poziţia de cea mai mare putere a planetei. Cum ar trebui să întâmpinăm această realitate pe cale să se materializeze? Cum am putea beneficia de asta? Cum ar trebui să se adapteze sistemul educaţional din România?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Problema progresului Chinei, în acest moment nu pare o piedică mondială pentru alţi investitori sau alte puteri mondiale... În ceea ce priveşte scopul în care China îşi va folosi în viitor - dacă va avea onoarea să ocupe locul I la toate categoriile - e foarte improbabil să avem un pronostic... Putem spera eventual ca această putere să devină "un prieten" şi nu un "duşman" cu care să luptăm.
RăspundețiȘtergereRomânia încă mai are de lucrat la capitolul educaţie... Iar dacă facem referire la ce ar trebui să cunoaştem cu privire la aceste "competiţii" probabil că ne-am contrazice. Oricum, se ştie că elevii ar trebui să beneficieze de competenţe şi nu de cunoştinţe pe care de altfel, le uită după terminarea studiilor din gimnaziu şi liceu. Tot ce pot spune e că vom fi asaltaţi de aceste "armate" ale viitorului şi va trebui să le facem faţă.
Este o vorbă: dacă nu poţi să-l învingi, atunci fă-ţi-l prieten!
RăspundețiȘtergerePoate că n-ar strica dacă învăţământul ar pune mai mare accent pe dezvoltarea competenţelor de colaborare. E bună şi competiţia, dar marile proiecte au fost duse la bun sfârşit de echipe. Nu m-ar mira să văd mulţi elevi români devenind peste ani membri ai unei echipe multinaţionale.