Legea lui Moore revizuită

Un grup de cercetători americani a anunţat că a realizat tranzistori cu dimensiuni de 1.000 de ori mai reduse decât actualii tranzistori. Iar un alt grup pregăteşte un tip de memorie care va putea stoca 10 TB (terabytes) de date pe o suprafaţă de un inch pătrat (cca. 6,5 cm pătraţi). Hard-discurile actuale pot stoca până la 200 GB pe inch pătrat. Reducerea dimensiunii tranzistorilor nu este importantă doar pentru micşorarea dimensiunii microprocesoarelor, ci mai ales pentru viteza lor. Asta din cauză că dacă tranzistorii sunt mai mici, atunci distanţele dintre ei sunt mai reduse, iar timpul necesar datelor (sub formă de electricitate) care circulă de la un tranzistor la altul, se reduce simţitor. În concluzie, creşte viteza de lucru.

Raportat la ritmul actual (numit şi legea lui Moore), observăm o creştere accelerată (adică accelerarea accelerării), dar deja asta n-ar trebui să ne mai mire. Efectele creşterii capacităţii de calcul se vor resimţi, cu timpul, în toate domeniile, culminând cu robotica şi inteligenţa artificială. Aici am scris despre unul dintre viitoarele supercomputere şi impactul pe care-l va avea în cercetarea ştiiinţifică. Dar acest supercomputer şi altele care sunt deja în dezvoltare se bazează pe procesoare şi memorii actuale, ale căror componente au dimensiuni de 45 nm.

Fă un salt de imaginaţie, să zicem peste 8-10 ani, când noile tipuri de tranzistori vor intra în uzul curent şi încearcă să-ţi dai seama cam ce performanţe vor avea supercomputerele de atunci. Şi de aici, imaginează-ţi ce consecinţe vor urma. Ar trebui să fim mai deschişi la posibilitatea apariţiei primei inteligenţe artificiale mai capabile decât creierul uman cu mult mai devreme decât estimează majoritatea oamenilor. Cu bunele şi cu relele ei.