Copil astăzi, adult peste 20 de ani

Un copil care începe clasa întâi luni urmează să înveţe cam aceleaşi lucruri pe care le-am învăţat şi eu acum vreo 36 de ani. Dar când va ajunge adult supereducat (?!), cam peste 20 de ani (dacă adăugăm un masterat şi poate şi alte studii postuniversitare), va trăi într-o societate mult schimbată, mai ales sub aspectul progreselor tehnologice.

Acum îi spunem că e foarte important să ştie să utilizeze computerul, eventual să-l programeze. Dar nu e probabil ca peste două decenii interacţiunea omului cu computerul să se facă la nivel de limbaj natural, aşa cum stai de vorbă cu oricare alt interlocutor uman? O să-i ceri computerului prin cuvinte şi gesturi să proiecteze aplicaţii, fără să stăpâneşti vreun limbaj de programare. Cel mai dificil lucru va fi să explici în detaliu ceea ce doreşti, după cum spune Daniel Hillis.

Ori le cerem să înveţe limbi străine cât mai multe. Oare nu va fi o competenţă depăşită de sistemele de traducere automată instantanee? Există deja prototipuri pentru câteva limbi de largă circulaţie, deşi mai e destul de lucrat. Dar cele două decenii care urmează vor valora mai mult decât tot secolul XX în termeni de progres tehnic.

Cultura generală ar putea fi înlocuită prin dispozitive foarte discrete conectate permanent la internet. Mă gândesc, de exemplu, la lentilele de contact cu afişaj. Un motor de căutare ghidat vocal (sau prin unde cerebrale?!) va afişa instantaneu răspunsul la orice întrebare.

Astăzi este util să poţi înţelege o hartă pentru orientare. Va rămâne la fel de importantă această aptitudine când vor exista sisteme de navigaţie integrate în lentilele de contact / parbriz / implanturi cerebrale?

Tu ce crezi că ar trebui să înveţe bobocii de azi? Ar trebui să înveţe să devină cyborgi? Să convieţuiască cu tehnnologiile radicale?