Acumulatorul ideal

Ar trebui să aibă o capacitate de înmagazinare cât mai mare a electricităţii, să se încarce cât mai rapid şi să suporte un număr nelimitat de cicluri de reîncărcare. Bineînţeles, să fie ieftin (gratuit dacă se poate), uşor şi cât mai mic cu putinţă.

Acumulatorii actuali (litiu-ion sau litiu-polimer), pe care îi găsim în telefoanele mobile, laptopuri şi în curând în automobilele electrice, au capacităţi destul de bune, nu sunt foarte voluminoşi şi rezistă destul de bine în timp. Din nefericire, trebuie să aştepţi cu orele până se încarcă chiar şi în cazul unui biet acumulator de telefon.

Condensatorii pot fi încărcaţi în câteva secunde, dar capacitatea de stocare e mult mai slabă. Dar dacă ar interveni nanotehnologia? De exemplu, în locul plăcilor de condesator să folosim fire metalice cu diametre de câteva zeci de nanometri (un nanometru înseamnă 1/1.000.000 dintr-un milimetru), adică mult mai subţire decât firul de păr. Se obţine un soi de "pajişte" nanoscopică între firele căreia sunt stocate sarcinile electrice. Suprafaţa obţinută este astfel de mii de ori mai mare decât la un condensator normal, deci avem şi o creştere a capacităţii de stocare.

Cu toate astea, mai sunt necesare progrese pentru ca ultracondensatorii să devină o alternativă viabilă la acumulatorii pe bază de litiu. Aşa că peste câţiva ani sunt şanse să avem, dacă nu un acumulator ideal, măcar unul cu o mare capacitate de stocare, rezistent în timp şi care va putea fi încărcat în câteva minute. Preţul va rămâne încă o problemă, deşi nu una insurmontabilă.