Un deceniu se încheie, altul începe (3)

Grafenul ar putea fi marea vedetă în domeniul noilor materiale. Are extraordinare proprietăţi mecanice şi electrice. Din păcate, încă e dificil de obţinut în cantităţi industriale la preţuri convenabile, dar cred că sunt mari şansele ca lucrul ăsta să se schimbe în acest deceniu. Şi, odată cu asta, vor apărea sumedenie de aplicaţii. Noi tipuri de microprocesoare mai rapide şi nu atât de energivore, caroserii de automobile mai rezistente la impact, acumulatori de zeci de ori mai performanţi decât cei cu Li-ion sau Li-polimer ş.a.

Dar grafenul nu va fi singur pe scenă. Convergenţa nanotehnologiei cu materialele plastice va duce la nanocompozite inteligente. Adică? Materiale uşoare, rezistente la agenţii corozivi, cu senzori de tot felul vor constitui baza aparatelor care ne înconjoară. Aşa că aparatele astea vor sesiza ce se întâmplă în preajma lor, vor comunica între ele, se vor autorepara şi cine ştie ce vor mai putea să facă. Astăzi masele plastice sunt obţinute din hidrocarburi. Probabil că în deceniul abia început, biologia sintetică va reuşi să obţină polimeri cu ajutorul unor bacterii sintetice "dresate" să producă genul ăsta de materiale, dar şi altele: vaccinuri, medicamente, combustibili.

Materiale şi mai exotice vor da naştere catalizatorilor de mare performanţă, celulelor fotovoltaice cu randamente extraordinare sau vor ajuta medicina regenerativă să-şi transforme promisiunile în realitate. "Fumul congelat" este un astfel de material ultra-uşor şi rezistent. Face parte din categoria aerogelurilor, dar cea mai recentă generaţie foloseşte nanotuburile de carbon în locul silicului. Paladiul este un metal foarte rar - motiv pentru care costă foarte mult - dar japonezii au realizat un material cu proprietăţi similare combinând rodiul şi argintul. În mod normal aceste două metale nu se împacă prea bine, dar un pic de ajutor din partea nanotehnologiei a schimbat lucrurile. Echipa japoneză intenţionează să facă acelaşi lucru şi în cazul altor materiale la care Japonia este deficitară.

Acum să ne gândim ce posibilităţi se nasc din întâlnirea tehnologiei digitale cu astfel de materiale. Automobile electrice capabile să meargă 3.000 km după o încărcare de doar 10 minute? Supertelefoanele viitorului, aşa cum le prefigurează conceptul Morph? Avioane care se autorepară în timpul zborului? Imprimante 3D capabile să producă orice fel de obiecte complexe? Mai spune tu!