Omul contra software

Se preia o idee dintr-un film mai vechi, se adaugă ceva Matrix, un pic de esenţă de Batman şi Războiul Stelelor, se presară cu niscai clişee actuale ("bogaţii se îmbogăţesc, iar săracii sărăcesc"), personaje caricaturale care se vor a fi comice, efecte speciale nu foarte originale, muzică electronică, se proiectează în stereoscopie şi se obţine... Tron: moştenirea.

Ieri l-am văzut şi am fost puţin mai dezamăgit decât la Avatar, care n-a fost nici el o realizare monumentală. Ideea de bază a filmului, anume lupta dintre om şi propria lui creaţie digitală scăpată de sub control, m-a pus pe gânduri. De ce trebuie să ne imaginăm aproape de fiecare dată tehnologia digitală ca pe ceva negativ, ceva care ori va prelua controlul asupra omului, ori vrea să ne distrugă (scenariul Terminator)? De ce este inacceptabilă ideea că vom putea concepe programe de computer care să ne facă viaţa mai sigură, mai frumoasă, cu mai puţină suferinţă, iar noi să rămânem în vârful piramidei trofice?

Admit că e posibil ca uneltele pe care le inventăm să se întoarcă împotriva noastră, lucru care s-a mai întâmplat în istorie. Dar cred că nu suntem cu toţii atât de incompetenţi încât să nu anticipăm aceste riscuri şi să nu găsim soluţiile pentru prevenirea dezastrelor. Nanotehnologia e un alt exemplu: pe măsură ce se dezvoltă, apar voci care spun că particulele pot fi periculoase pentru organism şi pentru mediu. Şi chiar se descoperă dovezi în favorarea acestor afirmaţii. Dar există şi oameni / instituţii care caută modalităţi de combatere a riscului. Perspectiva catastrofică asupra viitorului dominat de roboţi sau alte tehnologii care ar putea s-o ia razna e o posibilitate doar dacă vom "dormi" cu toţii, eventualitate extrem de improbabilă. De care parte a baricadei eşti?