Azi am urcat pe Ceahlău şi, evident, am făcut şi ceva fotografii.
Oare de ce le facem? Ca să avem amintiri peste timp. Dar tot ce obţinem sunt imagini bidimensionale care încap pe un ecran de computer. În rest, nimic din ceea ce am trăit la faţa locului, deşi imaginile au o putere evocatoare importantă. Dar - vorba lui Proust - mirosurile pot fi şi mai puternice dacă e vorba de evocarea unor momente trăite cândva.
Oare în două decenii vom reuşi să fotografiem sau să filmăm mirosurile, vântul, temperatura aerului, stările noastre de spirit? Nu mă îndoiesc de faptul că fotografiile 3D vor fi banale, dar oare vom mai face fotografii folosind aparate pe care să le cărăm după noi? Pe munte erau mulţi turişti care aveau la ei camere profesionale cu obiective de mari dimensiuni. Mie mi se par inconfortabile şi mai ai şi o grijă pe cap să nu le uiţi pe undeva, să nu le loveşti...
Cum ar fi să poţi fotografia cu ochelarii de soare sau cu lentilele de contact? Sau direct cu ochii, iar un nanoprocesor integrat în retină să poată stoca/transfera imaginile prin internet oriunde doreşti. Ai idei originale despre modul în care ne vom păstra amintirile în anul 2030?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Conform lui Proust, timpul este într-o scurgere constantă, momentele din trecut şi prezent având o realitate egală. Minunăţia lumii este dincolo de ceea ce vedem.
RăspundețiȘtergereCum ar fi să simţim mirosul de răşină de brad în timp ce revedem fotografiile realizate în pădure? Dar să simţim textura moale a pălăriei unei ciuperci când aşezăm imaginea în albumul foto personal? Spun asta pentru că un studiu realizat în 23 de ţări arată că aproape 80% din români îşi pot aminti parfumul asociat unei fotografii, în timp ce 68% declară că ar fotografia un subiect numai pe baza felului în care acesta miroase. Dintre toate naţiunile participante la sondaj, spaniolii sunt cei care îşi amintesc cel mai uşor parfumul asociat unei imagini sau unei fotografii, în vreme ce britanicii îşi amintesc cel mai greu. Studiul a fost realizat de firma Nikon şi arată cât de puternică este legătura dintre amintirile noastre şi simţul mirosului. O fotografie ne aminteşte vizual de un anumit moment în timp. „Dacă este asociată unui parfum va evoca cu atât mai mult amintiri emoţionante - mai mult decât orice alt declanşator al amintirilor", explică doctorul Rachel Herz, expert în psihologia mirosului şi profesor la Universitatea Brown, SUA. Practic, simţul mirosului are o legătură unică, directă şi intimă cu zona creierului care controlează memoria emoţională. În aceste condiţii, nu este surprinzător că atât de mulţi oameni au ales iarba proaspăt tăiată pe primul loc între amintirile parfumate, deoarece aceste arome sunt puternic asociate copilăriei - perioada în care se formează primele amintiri parfumate.
Cred că amintirile în 2030 vor fi legate şi de mirosuri, arome …
Bună ziua!
RăspundețiȘtergereȘi eu am urcat pe Ceahlău, doar că pe data de 5,6. Ați fost să vedeți piramida presupun...
Păi dacă știința va evolua atât de mult, sa-mi fie cu iertare aberația, dar toate par așa la început, poate vom putea avea un Google Earth atât de evoluat încât să putem face fotografii din orice unghi dorim și la orice timp, practic să le privim live. Deci tot ce ar trebui să rămână de făcut va fi să luăm timpul exact(unix time pentru a fi mai exact sau poate va apărea altfel de noțiuni pentru a îngloba și milisecundele sau chiar miimile de secundă - logic, asta va depinde de fps cu care va putea înregistra Google Earth) și coordonatele de GPS. Totuși ar rămâne problema mirosului și unor variabile atmosferice, asta în măsura în care ceea ce s-a discutat în articol ar fi posibil.
Felicitări pentru acest blog. Îl urmăresc de mult timp.
www.teoblog.ro
PS: Cred că ar fi bine de activat și profilul anonim pentru comentarii pentru a putea scrie un nume și o adresă web.