Oamenii reacţionează în mod diferit când vine vorba de tehnologie. Unii acceptă orice noutate tehnologică şi au convingerea că tehnologia va rezolva, în cele din urmă, toate problemele cu care ne confruntăm, inclusiv pe cele de natură spirituală sau care ţin de partea negativă a firii umane. Dacă vrei, pentru ei tehnologia e un fel de religie. Ăştia ar fi tehnooptimiştii şi i-aş plasa într-un vârf al unui triunghi imaginar.
La un alt vârf, există o categorie care asociază tehnologia cu tot ce e mai rău. Se tem că progresul tehnic va înstrăina omul, va altera natura dar şi firea noastră. Cândva, pe la începutul secolului al XIX-lea, când Marea Britanie punea bazele industriei textile, a apărut o grupare care lupta prin cele mai violente mijloace (incendieri, atacuri armate ş.a.) împotriva noilor fabrici şi a industriaşilor. Teama cea mare era că maşinile îi vor lăsa fără loc de muncă, iar conducătorul lor era un anume Ned Ludd. De aici numele de luddiţi. Dacă venim în prezent, cei care fac opoziţie vehementă faţă de tot ce înseamnă computere, bioinginerie, roboţi sau alte tehnologii de avangardă ar trebui să se numească neoluddiţi.
Desigur, orice triunghi trebuie să aibă şi un al treilea vârf, ocupat de data asta de tehnopesimişti, adică de cei care nu cred că tehnologia va fi capabilă să mai evolueze foarte mult, sau suficient de repede şi, oricum, nu va reuşi niciodată să vină cu soluţii chiar pentru orice provocare. Sub anumite aspecte, tehnopesimiştii se suprapun peste ideile luddiţilor, deoarece nu prea văd multe beneficii aduse de tehnologie, deşi nu se opun în mod activ progresului.
Undeva în centrul triunghiului ar trebui să-i găsim pe tehnorealişti. Care ar fi definiţi prin acceptarea tehnologiei, dar cu o doză bună de discernământ. Şi care consideră că doar tehnologia singură nu ne-ar putea aduce fericirea decât, poate, într-un scenariu ca cel din Matrix, şi că există atât lucruri bune, dar şi destule rele provocate de invenţiile care se multiplică de la o zi la alta.
Şi eu mă situez undeva în zona asta, fiind conştient că anumite obstacole nu vor putea fi depăşite doar prin pura aplicare a unor maşinării, oricât de deştepte. Fericirea nu poate fi găsită apăsând un buton şi nici înghiţind vreun superdrog, ci presupune alte lucruri, în afara sferei tehnologice. Cel puţin pentru o perioadă bună de timp. Folosesc cu încântare computerul şi telefonul mobil, dar nu sunt dependent de ele. Sunt curios cum te raportezi tu, cititorule, la toate astea. Ce crezi despre bunele şi relele care vin la pachet cu tehnologia? Cum foloseşti uneltele moderne? Eşti mai fericit cu un telefon mobil performant?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Întotdeauna am spus că tehnologia nu este o investiţie... Întradevăr, ea încearcă să ne plaseze la un nivel cât mai mare al confortului dar totuşi, cred că sunt oameni care nu beneficează de aceste tehnologii şi sunt foarte fericiţi. De aceea, pot spune că un telefon performant nu poate fi considerat indispensabil. Părţile bune şi rele le-am precizat şi cu ocazia altor articole dar totuşi menţionez că s-ar putea să scăpăm de sub control această creştere care poate deveni agresivă... Deci, suntem pe talerul unei balanţe şi trebuie să echlibrăm celălalt taler (tehnologia) ; vom reuşi?
RăspundețiȘtergere