Viitorul ne va pune în faţă numeroase probleme existenţiale la nivelul civilizaţiei planetare. Unele vor veni din Cosmos (asteroizi sau fluctuaţii solare), altele vor fi consecinţa naturii terestre (de la epidemii la erupţii vulcanice şi de la uragane la cutremure devastatoare), iar unele sunt rezultatul dezvoltării civilizaţiei (poluare de toate felurile, consumul excesiv de resurse, războaie ş.a.).
Toate aceste genuri de ameninţări au potenţialul de a produce distrugeri grave, chiar până la extincţia speciei umane ori dispariţia vieţii de pe Terra. Dar avem cel puţin un motiv să nu fim foarte speriaţi: savanţii au început să ia în serios riscurile cataclismice şi caută soluţii. Nici una din ameninţările majore enumerate nu are soluţii eficiente încă, dar pentru multe există premise serioase de rezolvare.
De exemplu, pentru ameninţările cosmice am construit mari telescoape care monitorizează asteroizii cei mai periculoşi, am inventat rachete care pot ieşi în spaţiul cosmic şi am imaginat strategii de protecţie (lovire cu arme nucleare, devierea orbitei sau încălzirea cu un superlaser ar fi câteva dintre modalităţi). Desigur, dacă astăzi un asteroid kilometric ar lovi planeta, soluţiile astea n-ar avea capacitatea să ne pună la adăpost, dar dacă scăpăm neatinşi măcar încă două decenii, cred că lucrurile vor fi în favoarea noastră. De ce? Noi generaţii de telescoape mai performante, noi tipuri de motoare de rachete (ionice) şi alte mijloace tehnice ne vor da şansa să luptăm împotriva acestor agresori cosmici şi să-i ţinem la distanţă. Toate favorizate de evoluţia accelerată a supercomputerelor, a roboticii şi a nanotehnologiei.
Din păcate ameninţările despre care am vorbit fac parte din categoria celor despre care ştim că ştim şi a celor despre care ştim că nu ştim. Dar aproape sigur vor veni spre noi provocări despre care nu ştim că nu ştim. Sursa lor poate fi oriunde: în firea noastră, în adâncurile pământului, în cosmos sau... cine ştie unde.
În episodul următor voi încerca să trec în revistă promisiunile pe care le face tehnologia pentru controlul celorlalte ameninţări din partea naturii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Există multe probleme majore cu care se confruntă omenirea şi care ar putea duce la distrugerea ei. Fiecare domeniu are astfel de riscuri: de la politică, economie, armată, religie, geologie, astrologie, biologie, chimie, fizică etc. Este limpede, pentru fiecare, ce riscuri sunt (războaie mondiale, crize economie mai grave, terorism, degradarea conditiilor de viaţă pe pământ - dispariţia apei potabile şi schimbările climatice datorate poluării, mişcările tectonice, asteroizi, arme CBRN de distrugere în masă etc.). Soluţiile trebuiesc să pornească atât de la evoluţia ştiinţei, cât şi din evoluţia societăţii planetare. În alţi termeni, fără un efort susţinut şi o politică comună la nivel planetar, omenirea ve trece, mai devreme sau mai târziu, prin alte riscuri existenţiale datorate disensiunilor interne. Iar dacă unele societăţi sunt flexibile şi au putere de a acţiona pentru menţinerea echilibrului, există şi unele religii, etnii sau chiar state care nu sunt dispuse la conciliere, indiferent de cost. Sunt provocări majore pe care globalizarea le-a accentuat, dar pentru care tot ea poate oferi soluţii.
RăspundețiȘtergereMi se pare interesanta ideea din acest articol:
RăspundețiȘtergerehttp://blogs.discovermagazine.com/discoblog/2008/05/27/its-in-the-bag-teenager-wins-science-fair-solves-massive-environmental-problem/
Nu am gasit pe blog nimic related, mi s-a parut potrivit sa postez aici. Si totusi nici macar bacteriile acelea nu rezolva problema numarul 1: cine ii invata pe grataragii ca nu e bine sa dai cu pet-ul in apa ? :|