Inginerii folosesc de ceva vreme aplicaţiile de proiectare computerizată - numite CAD - pentru a mări eficienţa proceselor de concepţie, dezvoltare şi testare a diverselor maşini şi instalaţii.
A venit vremea biologiei să meargă pe acelaşi drum. Bioinformatica, ramură recentă a biologiei (sau a informaticii?) urmăreşte să transforme toate informaţiile despre celule (structură, reacţii chimice etc.) în date numerice pe care să le poată prelucra. Scopul? Terapii mai eficiente, celule sintetice care să producă diverse substanţe utile... Ray Kurzweil a spus că biologia va deveni foarte curând o ştiinţă a informaţiei şi, ca urmare, o să aibă rate exponenţiale de progres similare cu evoluţia capacităţii de calcul.
Uite că a devenit deja o infoştiinţă, fiindcă Universitatea Washington a lansat un sistem informatic numit Tinkercell care permite proiectarea de organisme noi şi, foarte interesant, simularea lor digitală. Se porneşte de la o librărie digitală care conţine tipuri de celule, proteine pentru membrane, enzime şi gene. Sistemul poate apoi să simuleze reacţiile foarte complexe la nivel celular şi astfel să arate modul în care va funcţiona organismul.
Acum să dăm o fugă în viitor, cam peste 10 ani, când se vor finaliza proiectele proteomului uman şi cel al microbiomului şi vor exista supercomputere de zeci sau sute de ori mai puternice. În plus, alte mari suprafeţe de cunoaştere biologică vor fi "defrişate" până atunci şi bioinginerii vor şti mai bine unde şi ce să caute. Ce va rezulta din asta? Oare vom fi capabili să evităm derapajele ştiinţifice? "Jucăriile" astea nu se vor dovedi prea puternice şi ispititoare? Jurasic Parc ar putea deveni realitate, dar măcar sper să ştim să evităm scenariile apocaliptice din film.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Biologia este una din subiectele cele mai captivante pentru mine. Faptul că această ramură a ştiinţei a fost combinată cu o alta, rezultă o nouă ştiinţă, apaţinând ambelor domenii dar în acelaşi timp şi dezvoltând o nouă viziune. Bioinformatica va aduce în lumea ştiinţei o nouă şi înfloritoare consecinţă asupra tuturor studiilor bazate pe criterii respectiv în raport cu subiectul abordat.
RăspundețiȘtergereAşa zisele derapaje ştiinţifice probabil că vor apărea. Important este cum vom reuşi să controlăm evoluţiile acestora şi cum vom izbuti să "înăbuşim" efectele acestui lucru. În orice caz, se ştie că orice inovaţie are acel "călcâi al lui Ahile" pe care "cei puşi pe rele" vor izbuti să-l găsească şi îl vor folosi în scopuri mai puţin utile lumii. Aceste jucării poate chiar vor deveni unelte ale unor evoluţii impresionante ale acestei ere, dar oare chiar avem nevoie să ne facem griji de pe acum? Deocamdată, rostul acestor subiecte este de a comenta şi a ne forma o idee asupra ştiinţei. Dar, practic, discutăm uneori despre lucruri inexistente, presupunând. Această presupunere are rolul ei şi e benefică pentru cei antrenaţi în aceste subiecte. Este de asemnea importantă previzibilitatea, ceea ce ar înseamna un scut în faţă eventualelor probleme ridicate în urma descoperirilor despre care vorbim. Bioinformatica va aduce mari beneficii oamenilor, dar dacă această evoluţie este din ce în ce mai accelerată, unde vom ajunge peste câteva decenii? Ai putea construi lucruri doar gândindu-te la acest lucru, pe când acum, trebuie să ordoni sau să-ţi impui acest lucru prin forţă fizică.
S-ar putea să intervină dependenţa de aceste jucării... Oameni care ar trebui să depindă permanent de aceste creaţii sperând că ziua de mâine la va aduce ceva mai bun, eventual o versiunea BETA a descoperirilor ştiinţifice de astăzi. Mereu vor exista piedici iar problemele sunt şi ele foarte întâlnite în aceste domenii relativ tinere... Vom suferi indubitabil renaşterea Terrei, iar sub ochii noştri poate - cei mai tineri - se vor perinda o mulţime de minunăţii, pe care nici nu le-am fi putut concepe.
Generaţia de astăzi este cea care va conduce lumea spre reuşită sau eşec, iar asta depinde numai de următoarea problemă: vom atinge perfecţiunea? Unde va ajunge ştiinţa? Vom ajunge vreodată să cunoaşţem totul, sau suntem într-o cursă în care adversarul merge mai repede decât noi şi nu vom putea niciodată să-l ajungem?